Internetics te învață să vorbești
Nu… titlul e doar vrăjeală, care să atragă privirea:P
Azi am participat alături de Mihai ș.a. la o parte din cea de a 7-a ediție a Internetics (internetul e mai viu ca niciodată). Cum de dimineață am avut curs de Elemente de Electronică Analogică (DCE I) – dureros, da – am ajuns la locație (hotel Novotel, Calea Victoriei), abia în jurul lui 11:30; la timp pentru a prinde a doua prezentare a lui Paul Dawson, Killer digital reading experiences. A urmat o pauză de o oră jumătate, timp suficient pentru a face față bufetului suedez pus la dispoziție. A urmat o prezentare a unei noi tehnologii Microsoft, Silverlight… și pe la 15:30, dl Hartmut Kozoc de la Tribal DDB Hamburg a vorbit foarte fain despre campaniile de publicitate virulente, studiind pe cazul Horst Schlammer & Volkswagen. Un fel de sendviș – fără conotație – între un englez cu accent deosebit de melodios, românul de la Moldova și neamțul de asemenea carismatic.
Am plecat încântat de acolo. Ce m-a impresionat, ca de obicei, a fost capacitatea oamenilor competenți de a vorbi în fața unui auditoriu, de a face cu adevărat o prezentare. Este un exercițiu pe care ai noștri ar trebui să-l ia mai serios în considerare (acum mă gândesc la prezentarea de acum 2 zile a Google din Politehnica, cât și la cea Microsoft de azi – deși și-a scuzat accentul moldovenesc, tipul de la microfon nu a reușit să mențină atenția auditoriului). Și calitatea materialelor a fost diferită (prezentarea lui Dawson a fost presărată cu sondaje funny, testate pe participanți, ca de exemplu faptul că 72% folosim mobilul ca alarmă, sau 73% pe post de ceas ș.a.m.d.) lucru ce s-a reflectat în comportamentul publicului (atenție, interactivitate).
Poate că greșesc, dar mereu compar felul în care vorbesc ai noștri, la televizor de exemplu, intervievați pe stradă și ai lor. Dai drumul pe Discovery, vezi un documentare pe o temă dată; vorbesc în fața camerei experți, cât și persoane care au legătură directă cu faptul relatat – un pompier de exemplu. Vorbește în fața camerei, dezinvolt, coerent, fără ezitări… . E poate și o problemă educațională. Mă gândesc că poate, în loc ca doisprezece ani de școală să învățăm puțină (de multe ori prea puțină) gramatică și în rest să ne ”dăm” critici literari, repetând aceleași studii pe aceleași opere ale acelorași autori…. . În loc de asta, la Română am putea învăța să comunicăm, să ne expunem clar gândurile, opinia. Să putem ține o prezentare de 2 ore fără ca publicul să se plictisească, ba din contră să-și dorească să nu se termine (mă întorc la spectacolul englezului și germanului de azi).
Părerea mea.
UPDATE: 1. am uitat să spun că am văzut pentru prima oară iPhone-ul Apple… care e super tare 
și 2. Andrei m-a luminat puțin, și românii știu să vorbească, dar uneori, la anumite evenimente nu sunt aleși oamenii cei mai potriviți să facă asta; nu contest profesionalismul lor în domeniu, dar pentru stand-up comedia unei prezentări, mai trebuie ceva.
