Archive for July, 2009

Quick update

Azi am descoperit (mersi Ioana), blogul unui alt naufragiat in state, tot Alex si el, aici (subscriu la parerea cu sticle mult prea mici).

Tot azi am reusit sa urc ceva poze pe Facebook, aici (daca n-ai cont, ar fi timpul sa-ti faci).

Promit sa revin cu un post despre mijloacele de transport in comun (sunt cateva lucruri de spus, azi am platit $4 din Rockville pana in DC :| ).

Funny fact of the week: peste tot (dar absolut peste tot) unde am vrut sa beau bere sau orice alta forma de alcool, mi s-a cerut ID-ul: minim 21 de ani, sau la plimbare. Acum nu pricep daca arat asa tanar, dar tot respectul pentru strictetea cu care se respecta legea (o chelnerita, uimita de permisul meu roz, dupa ce l-a studiat pe ambele parti, m-a intrebat chiar unde scrie data la care expira… probabil ii era teama ca-i prezint un document fals?).




USA: day 0, 1 and 2, 3

Scriu cu ceva mai multa intarziere decat doream si fara diacritice (nu mă pot obișnui cu maparea în genul xp de pe acest MacBook).

Deci am ajuns in Washington, dupa aproape noua ore de zbor din Viena. Arata cam vechi avionul, un Boeing 767-300, insa stewardesele au fost de treaba, iar mancarea multa si buna. Mai naspa ca am nimerit intr-un zbor cu multi copii mici, care urlau, bateau cu picioarele in scaune, aruncau cu mancarea si asa mai departe. N-am putut adormi decat o jumatate de ora. Am vazut 17 Again. Am facut scor record la Gabble Snake-ul de pe monitorul din scaunul din fata mea.

La aeroport odata ajunsi, dupa ce ne-a impartit in doua cete, nebuni si mise… err non-citizens, am stat la coada, si am lasat din nou amprente si promisiunea sa parasim la timp Statele Unite, am intrat fara alte verificari/comentarii. Am plecat apoi cu un Shuttle cab (care nu avea forma de racheta), dar ne-a dus pe o centura cu numai 6 benzi pe sens. Era plina, insa ultima banda avea inscriptia 2 OR HOV adica pentru masini cu cel putin 2 persoane. Incredibil, era libera si normal am depasit cu viteza maxima legala toate celelalte 5 benzi pline de masini cu un singur ocupant.

Tot legat de circulatie, semnele de circulatie aici sunt: 1. mari 2. bine amplasate 3. simple – aproape deloc cu simboluri sau folosind un cod al formei/culorii ca in Europa; aici pentru Obligatoriu la dreapta, chiar scrie MUST TURN RIGHT. Presupun ca soferii de aici chiar trebuie sa stie sa citeasca, deci nu voi vedea un New Pitesti sau ceva de genul. Masinile sunt mari si majoritar japoneze. Am vazut si ceva Chevrolet sau Volkswagen, BMW si un Ferrari – gri. Cea mai mica masina (pana acum), a fost o Toyota Auris (care desigur are alt nume aici).

Ajuns in judetul Montgomery, din statul Maryland, am fost placut surprins sa vad cartiere rezidentiale exact asa cum sunt infatisate in filme: cu gazon, garaj, masina, trotuar; vopsite in alb cu acoperis gri.

(To Be Continued, fug la film)

… a durat mai mult sa ajung din nou sa scriu. Filmul a fost Harry Potter si nu a fost deloc rau, mai ales ca s-a terminat pe la 1:30 si pe drum de la cinema spre casa, am vazut ce-i in centrul Rockville-ului in care locuiesc.

Ziua 1 a debutat cu vecina care s-a oferit sa-mi arate imprejurimile si care m-a dus cu masina la Lake Forest Mall un mall din apropiere, care avea o parcare imensa. Am aflat mai apoi ca parcarea nu e deloc imensa (exista altele de aceeasi dimensiune, dar pe 4-5 niveluri. In plus, de Craciunul trecut in acelasi loc a avut loc un incident armat … pornit de la cearta pe un loc de parcare. Mi-a placut ca la etajul cu fastfood, brandurile cunoscute si in Romania, precum MacDonalds sau KFC erau simple magazinase intre altele la fel sau mai mari – nici macar nu pareau populare :p. Pentru haine si incaltari, multe branduri locale care inca n-au ajuns in Europa… la fel de apreciate ca asazisele produse de brand de la noi. Mi-am luat  “conversi” la putin peste jumatatea pretului la care sunt comercializati la noi.

Dupa ce am ametit bine prin magazine, si m-am mai plimbat si printr-un records store (cat o magazie de lung, dar plangand dupa clientii care prefera onlineul sau nu vor sa dea $16 pe un cd), am tras concluzia ca mare nu e neaparat bine. Sunt atatea optiuni, modele, firme, magazine, incat poti ajunge sa uiti ce cauti doar analizand optiunile.

Seara am revenit in Gaithersburg pentru a vizita Costco… un fel de Metro, mult mai animat de toate culorile si imbacsit de produse multe la fel si ieftine. Vanzatorii si functionarii de orice fel publici au o amabilitate neprefacuta. Cel putin pana acum, n-am intalnit pe nimeni care sa incerce sa ma convinga sa cumpar ceva. In schimb, oriunde am intrat (chiar si in autobuz uneori), am fost intampinat cu Hello, howd’y do, how r u… etc.

Ziua 2: cea mai impresionanta pana in ziua 3. Am coborat in DC unde am luat un tur al orasului: pe langa Capitoliu, monumentul lui Lincoln, al lui Washington, cladirea FBI-ului (langa care m-am pozat) si multe alte locatii celebre de care auzisem, am ajuns si la cimitirul Arlington. Acest cimitir este locul unde America isi ingroapa eroii (din prezentarea lui) a fost cu adevarat impresionant. Dealuri intregi verzi inpanzite cu pietre funerare albe… aliniate asemanator cu pozitia de lupta… majoritatea egale si solemne asa. Am prins si schimbarea garzii de la monumentul eroului necunoscut (atentie: garda acolo, nu la mormantul lui Kennedy)… baietii aia (garda) aratau ca niste roboti de fabricatie germana: inalti, blonzi si cu miscari bine invatate.

Turul a fost fain si pentru ca l-am facut intr-un autobuz de lemn, cu o soferita care era si ghid si care mai si glumea pentru a face atmosfera cat mai placuta. Am terminat la Catedrala manturii

Am pus ochii pe multe locuri de vizitat in detaliu: pe strada cu Smithsonianul pe care-l stiam din Night at the Museum, sunt o groaza de alte muzee imense si toate cu intrarea libera. De ce? Deoarece cunoasterea trebuie sa fie libera. Thumbs up.

Ziua 3, adica azi, memorabila: am luat din nou autobuz metrou autobuz (rapid, nu ieftin, dar ok) si am ajuns in Georgetown. Caramizi cat vezi cu ochii, flori, liniste… curatenie (cand am calcat in DC, prima impresie: e atat de curat ca-ti vine sa te asezi pe jos; unii chiar luau brunch-ul la o margine de zid), flori… o zona veche si frumoasa. Am suit repede intr-un vaporas care ne-a dus pe Potomac in jos pana la Alexandria. Superb drumul, mai ales ca la fiecare 2-3 minute, mai trecea foarte aproape cate un avion care ateriza pe aeroportul national. In Alexandria, pe King street am mers cu autobuz gratuit si am admirat magazinele si cafenelele care mai de care mai faine. Am mancat la Two nineteen, foarte bine si cu un chelner simpatic din Maroc apoi am revenit la vasul ce ne-a inapoiat in Georgetown. Portul din Alexandria, ticsit de salupe si yachtulete, mai avea si vreo doi prestidigitatori care faceau atmosfera. Sper sa pot sustine povestirea cu poze in curand.

Ce n-am apucat sa spun, voi completa in articole viitoare.

Concluzia de pana acum: e o lume complet diferita de Europa, formata din natii diferite, dar care au reusit sa coexiste prin toleranta (?) si legi care se respecta.




Oameni cu pedale

I-am intalnit ieri, pe sosea. La cat mai multe iesiri… :D




Karaoke in hol la automatică

Doar pentru cei avizați, via Șanțul meu. :D