De ce computer science? Partea întâi

Nu strică niciodată să pui memoria la încercare; plus exercițiul scrisului este unul benefic, și-mi face chiar plăcere.

Partea întâi a acestei serii: Școala generală.

Eram în Școala Generală (cu clasele I-VIII din Galeș), în clasa a V-a (1999) când am deschis prima dată un calculator. Erau două HC-uri în cabinetul de Biologie și Informatică: unul negru, cu toată logica în tastatură și programe pe casetă audio și un mic TV pe post de monitor, și unul alb, care avea două unități de dischetă, din acelea mari, de 5 1/4 inchi.

Cel negru avea un joc, ceva cu un avion care evita obstacole, trăgea în inamici și lăsa bombe pe sol. Nu m-a prins niciodată. Cel alb, avea pe o dischetă sistemul de operare, un soi de DOS. Țin minte doar că mesajele de POST erau datate cu un an înainte de 1987, anul nașterii mele. Mai mult decât DOS, putea fi programat, avea GWBASIC, un interpretor de BASIC. Inutil de adăugat că ecranele erau verde/negru, tastaturile nu aveau tasta Super (windows), totul mirosea a plastic vechi și totodată nou.

În prima oră, proful, Mihai Vasile, ne-a vorbit despre componentele unui calculator și principiul de funcționare. O săptămână mai târziu, aflam despre „algoritm”, înșirarea de acțiuni, sau schemele cu dreptunghiuri și cu romburi. Mi-aduc aminte că ne-a prezentat algoritmul lui Euclid pentru aflarea celui mai mare divizor comun. Și ora următoare am avut lucrare, să-l reproducem. Am fost praf și asta m-a motivat să încerc mai mult să înțeleg (proful era tipul cool, abia ieșit din facultate, cu 10, poate 12 ani mai mare decât noi, care cred că făcea informatică la o școală generală de la țară, de plăcere). După ceva timp, în laborator, colegii făceau coadă la HC-ul negru, pentru a juca avioane, iar eu profitam de acea oră pe săptămână, cât puteam să explorez gwbasic. Era interesant de programat: câteva cuvinte cheie, fiecare linie începea cu declarația numărul de linie; programam din 100 în 100 pentru că sigur uitam lucruri, iar apoi puteam modifica folosind indecșii nefolosiți. Când nu mai puteam insera cod, foloseam GOTO undeva în viitor (cred că asta se numește spaghetti programming).

Primul meu program, la care am lucrat săptămâni (câte o oră pe săptămână), a fost spânzurătoarea în ASCII. Cuvântul secret era hardcodat, nici vorbă de spânzurătoare, ci doar un progressbar cu “=”-uri care se transformau în “#”-uri. Era cool și eram mândru.

Undeva aproape de vacanța de vară, ne-a vizitat (în timpul unui cerc școlar, sau alt eveniment) un PC. Rula Windows 98, avea Paint, un soft de e-learning și jocul Hercules. Cât de diferit și „de ultimă generație” părea.

Anul următor din generală, n-am mai făcut informatică. Au venit niște 486 cu dischetă de 1,44 inchi, cu Mario, Dina, Supaplex și multe alte jocuri, precum și Paint cât cuprinde. Țin minte că o dată sau de două ori am scăpat de la ore pentru a instrui pe cineva în laboratorul de informatică; nu aveam calculator acasă, dar mă descurcam de minune cu windows 95 – citisem o carte, “introducere în Microsoft Windows 95″.

Și pentru că toate lucrurile bune se termină, spre finalul școlii a venit și un calculator cu unitatea centrală tower (pe verticală). Era Pentium 4, avea 64 MB de RAM și rula Windows XP. Avea și un modem, pe care l-am instalat și prin care am descoperit internetul. Da, cu țârâita. Da, când nu ocupa unica linie telefonică a școlii. Și da, de multe ori fără imagini, pentru că dura o veșnicie să se încarce. Nu-mi aduc aminte foarte multe din acele timpuri, doar sentimentul de descoperire a ceva cu totul nou (le fel ca atunci când am jucat Hercules color). Perioada cu acest computer m-a învățat Word și Excel (cineva trebuia să știe și din ăstea într-o școală).


7 Responses to “De ce computer science? Partea întâi”

  1. miChou



    Dacă era HC, cel mai probabil sistemul de operare de pe el era CP/M. Dacă nu, e posibil să fi fost și DOS :)

    Știi, până la urmă cred că asta e ceea ce face diferența: cine a făcut coadă la calculatorul cu joace vs. cine a făcut coadă la calculatorul cu BASIC. Valabil și când e vorba de o singură persoană și un singur calculator :)

  2. spyked



    Să nu mai zicem că azi nu prea mai face lumea coadă, cu PC-urile de acasă and all. Chiar și așa, HC-ul cu Basic rămâne unul dintre cele mai tari calculatoare pe care le-am putut avea vreodată, făcând abstracție de hertzi, octeți și așa mai departe. :)

  3. Traian



    Super tare povestea. GG Alex.
    Btw, cine a patentat floapa de 1.44″? Avea cumva 3.5MB de date, sau era invers…? *troll*

  4. Alex Eftimie



    :) ), da 3 1/2 inchi, my bad.

  5. Drafts and Memories « A symmetry of imperfection



    [...] ultimele articole ale lui Alex (3 la număr: 1, 2, 3) mi-am amintit că promisesem un follow-up la articolul cu pasiunea despre CS. Apoi mi-am [...]

  6. Blogging « A symmetry of imperfection



    [...] o scurtă istorie asupra originii pasiunii pentru computer science, programare, IT. Recent, Alex a publicat 3 articole și mi-am amintit că aveam un fel de follow-up la acea istorie. Așa că hai [...]

  7. ana-maria



    Salutare! Caut si eu ajutor pentru teme in Java (Algoritmi si Grafica). E cineva cu timp liber si dispus sa ma mediteze/sa ma ajute cu temele? :) Multumesc!

Leave a Reply