Archive for the ‘personal’ Category

Conversație

Unii oameni chiar n-au ce face (un anume tavi mă agață pe #ubuntu-ro):

Discuție cu tavi în Ma 06 oct 2009 21:58:01 -0300:
(21:58:01) tavi: salut
(21:58:11) alex3f: salut
(21:58:32) alex3f: cu ce te pot ajuta?
(21:59:19) tavi: vroiams aiti trimit un fiser
(21:59:22) tavi: fisier
(21:59:29) alex3f: pentru?
(21:59:53) tavi: asa
(21:59:54) tavi: \poza
(21:59:57) tavi: poza
(22:03:17) alex3f: scuze
(22:03:21) alex3f: nu știu despre ce e vorba
(22:03:26) alex3f: poți să mă pui in temă?
(22:04:39) tavi: o poza cu mine
(22:04:54) alex3f: de ce mi-ai trimite o poză cu tine?
(22:05:28) tavi: aa
(22:05:30) tavi: pai asa
(22:05:37) alex3f: ?
(22:05:45) alex3f: îți bați joc de mine?
(22:05:55) tavi: mi-am luat un telefon nou
(22:05:58) tavi: si mi-am tras poze
(22:06:06) alex3f: repet
(22:06:09) tavi: are 7 megapixeli
(22:06:11) alex3f: ce legătură are asta cu mine?
(22:06:14) alex3f: ne cunoaștem?
(22:06:15) tavi: nu are
(22:06:18) tavi: nu
(22:06:24) tavi: dar nimeni nu vrea sa aprecieze pozele
(22:06:32) alex3f: glumești, nu?
(22:06:52) tavi: nu
(22:07:14) tavi: nici pe canalele de pe udenrnet nici pe cele de pe freenode nu e nimeni care sa vrea sa vada
(22:07:26) alex3f: de ce crezi că eu vreau să văd?
(22:07:41) tavi: nush
(22:07:45) tavi: te intreb
(22:07:59) alex3f: bun: nu vreau să văd o poză cu tine
(22:08:00) alex3f: e ok?
(22:09:00) tavi: da e ok

Cam în același timp, pe canal:

(22:05:06) alex3f: salut
(22:05:11) alex3f: eu nu am fost la discuții
(22:05:25) alex3f: de ce îmi trimite tavi o poză?
(22:09:06) tavi: mda
(22:09:08) tavi: grozav
(22:09:17) tavi: daca nici cu fetele de pe undernet nu mi-a mers
(22:09:24) tavi: atunci nush

Morala: alex3f e nickname de fată, sau unii chiar nu au ce face.




After

alex@soleares:~$ cat sua | sort | paste -sd,
Apple Store,Austin Grill,Austrian,Baltimore,BestBuy,Boston,Buffalo,Buffalo Wings,

burger,Burlington,burrito,CA,Chevrolet,Chinese,Chrysler,Comcast,DC,facitas,

Fairfax,FedEx,Fender,First Act,Five Guys,Frederick,Georgetown,Germantown,Giant,

Hard Rock Cafe,Hooters,Jamestown,JC Penny,Jefferson,jerky,KFC,Kmart,Korean,

Levi,Lincoln,Luray,Mac,Macy’s,Martins,Maryland,MD,Mexican,Montgomery,

Monticello,Mont Vernon,Nano,Netflix,New Port,New York,Niagara,NJ,

NY,Philadelphia,Philly something,Police,Rawlings,RI,Rockville,Ruby Tuesday,

Selfcheckout,Soup Nazi Shop,Starbucks,Texas-american,Thai,

Times Square,Toyota,Toys r us,UPS,USP,UT,UVA,VA,Vienna,Vietnamese,

Wallmart,Washington,Wegmans…




LanParty și ce party

Gata, a început facultatea! Cum nu se putea mai bine, cu orare fscked up, cu alergat, cu stat, cu legitimație de călatorie nevizată pe anul în curs… cu vechi și noi colegi.

Uită de toate (tu, studentule/studento la CS) și vino Sâmbătă 10 octombrie, ora 18:00 la un LANParty în facultate (hol EC, clădirea Automaticii). Adu’ cu tine laptop-ul sau unitatea centrală și pregătește-te să joci CounterStrike atât de bine cât poți!

Mai multe detalii aici: http://awg.cs.pub.ro/

Mesaj publicitar sponsorizat de o ghindă




Niagara de neuitat

As seen on Facebook: Pentru ca (din nou) parte din reteaua din Poli este cazuta (pe motive de ape la fire) => blogul meu este la pamant, dar si pentru ca dupa mult timp am reusit sa ajung la un calculator, iata de ce nu voi uita prea curand vizita la cascada Niagara:
Inainte de toate, si sper ca voi detalia in alt post, de vreo zece zile am fost plecat intr-o excursie in care am trecut prin: Baltimore, Philadelphia, New York, Boston, Newport si acum sunt in Buffalo.
Azi am fost sa vedem cascada. Se da situatia: lumea in parc, ne mai plimbam putin, Alex fugi pana in parcare si adu masina (pentru curiosi, un Chrysler Town&Country 2009 cu 7 locuri, inchiriatal), la pod. Dupa aproape o ora, Alex (adica eu) se intoarce pe bancheta din spate a unei masini cu girofaruri, escortat de alte doua masini de politie. Wow!
Ce s-a intamplat si cum am ajuns in aceasta situatie ingrata: am venit frumos cu masina, n-am putut parca, am decis sa mai dau o tura de parcare pana imi veneau pasagerii… doar ce am trecut a doua oara de parking lot, ca in spatele meu… o masina de politie cu luminile rosii. Regulamentar, am tras pe dreapta, mainile pe volan… “Buna ziua, aceasta masina are revizia tehnica expirata, si ati condus cu viteza in apropierea parcarii.”. “Oups”. “Permisul dvs”. L-am dat. “Actele masinii”. “Nu le am”. “A cui este masina?”. “Inchiriata”. “De dvs?”. “Nu, de matusa mea”. “Unde este?”. “In parc, ma asteapta sa aduc masina”. “Pasaportul”. “Nici – la matusa”. Intamplarea (?) a facut ca toate actele sa fie la matusa mea, in parc. “Stop your engine, you’re gonna stay here for a while”. Cu alte cuvinte am pus-o. Instinctiv, mana pe telefon, sa ii chem cu actele. Bateria moarta. Perfect. Eram, asadar, un posesor de permis romanesc, fara alte acte, la iesirea din parcare… putin grabit, putin bronzat… eram profilul standard de hot de masini (asa gandeam).
Nenea politistul pleaca la masina lui, mai sta, revine cu mai multe intrebari. Cum arata matusa, ce caut in america, de ce nu am acte, ce tip de viza am, de cine a fost emisa… etc. Ii cer telefonul s-o sun sa vina, imi spune ca trebuie sa asteptam o a doua unitate, apoi voi putea suna de la el. Astept din nou. Vine cel de al doilea ofiter… cam aceleasi intrebari, imi cere imi plus sa spun pe litere EFTIMIE s.a.m.d., sa-i arat data nasterii si categoria de permis. Pleaca la masinile lor, revin dupa alte minute de asteptare: ma gasisera la sistemul de vize, slava Domnului, existam. Urmatoarea problema, masina. Hai sa gasim restul grupului si actele. “Ia-o inainte, te escortam”. Ii propun sa mergem pe jos. Rade, “scoate-o de pe carosabil, mergi cu masina mea”. Pun dubita pe iarba, ma sui in masina si pornesc cu alaiul de politie (a treia masina nu stiu cand a venit). “Code 2529, i have the suspect in my car” zice incurajator domnul politistul. Eram rosu-galben :) . Ajungem intr-un final, matusa mea radea, Ileana mi-a facut poza pe bancheta din spate a masinii de politie. Eu… . Am aratat actele si am fost eliberat (nu amenda, nu altceva… nici macar o bataie pe umar). Huh!
Prima oara cand m-a oprit, interogat si escortat politia si mai sunt si in America. A fost vina si prostia mea, dar salut profesionalismul si amabilitatea de care au dat dovada organele de aici :) >-
PS: cascada e superba si poze in curand.




Transport in comun si unitati de masura

O mica parcare

Imi place transportul in comun de aici: sunt vreo 6 linii de metrou, care acopera atat orasul cat si orasele satelit – metrou de suprafata. Trenurile sunt vechi – mai vechi decat cele din Bucuresti, dar circula des si bine. Un lucru fain: toate statiile din reteaua Washingtonului arata fix la fel – fara brizbrizuri de arhitectura, doar un tunel betonat dragut si iluminat economic. Am aterizat si in statii in care scarile rulante pareau sa nu se mai termine.

Interesant si diferit este modul de taxare: platesti fiecare calatorie, metoda cea mai comoda fiind cu un card magnetic pe care il poti incarca fie cu_cardul bancar, fie cu bancnote/monede la automate pe care le gasesti in fiecare statie de metrou. Ingenios e si faptul ca o calatorie costa diferit daca e in orele de varf (de aia am platit la un moment dat $4 in loc de $2). Mai mult, daca faci legatura dintre autobuz si metrou sau invers, scutesti 50 centi. Plata in autobuz este la un cititor de carduri/mancator de banconte de langa sofer. Astfel, este aproape imposibil sa intri fara sa platesti. In metrou validezi cand intri, dar banii sunt retrasi din cont abia la iesire (conteaza astfel ora si distanta – intern/extern) cand validezi din nou.

Cel mai important cred este faptul ca metroul este accesibil. Nu doar 1 mai si Unirii, ci absolut toate statiile sunt dotate corespunzator pentru persoanele disabled/seniors. De asemenea, autobuzele stiu kneeling: se lasa in jos pana la nivelul bordurii pentru ca batranii sa urce fara probleme. Pentru cei in scaune cu rotile exista rampe, iar soferul se ocupa prioritar de urcatul/coboratul acestora. Din cate am inteles, si autobuzele Mercedes Citaro din Bucuresti sunt dotate corespunzator, dar n-am vazut pe niciunul sa si puna in folosinta sistemul – poate e din cauza ca bordurile noastre sunt intr-un continuu proces de rodaj.

Lasand transportul care e grozav, what really bugs me sunt unitatile de masura: ciudatii astia de americani folosesc picioare si mile in loc de metri, oz in loc de grame, grade Fahrenheit, galoane in loc de litri. Ma mir ca nu au alt sistem de masura al timpului, just for the fun of being special. Richard, vecinul, zicea ca in scoala ii invata sistemul metric, dar nimeni nu-l aplica. E destul de aiurea sa vezi o temperatura de 70 grade si apoi sa te gandesti ca scazi 32, imparti la 9 si inmultesti cu 5… ca sa obtii Celsius.

Totusi, imi place felul in care masoara consumul: nu litri pe suta de km, ci mile pe galon :D . Desi e practic acelasi lucru, 1/, pare mai simplu si mai natural… ar trebui sa imprumutam si noi asta :)

Cam atat pentru acum.




Virginia

Virginia = statul american prin care am vizitat de vineri pana azi. Statul care a dat cei mai multi presedinti; in el se gasesc si multe dintre locuintele acestora, unele transformate in muzee. 

Ce am vazut si mi-a placut au fost, cronologic:

- oraselul si judetul Fairfax – mai multe despre el mai jos;

- pestera Luray: dupa cum o lauda, poate una dintre cele mai frumoase din lume; intradevar, m-a lasat masca, atat prin frumusetea stalagtitelor/stalagmitelor (vezi website), cat si prin felul in care este prezentata/intretinuta (nu are nicio inscriptie de genul Catranel + Viorica. Mai mult, la iesire, am asteptat zece minute pentru ca scara pe care urma sa iesim era blocata de coborarea unui scaun cu rotile (frumos, cu un sistem de rotile pe bara de protectie); nu am mai vazut pana acum atata atentie si nediscriminare adresata seniorilor sau persoanelor disabled

- casa primului presedinte, George Washington, si anume Mont Vernon. Pe langa faptul ca proprietatea in sine era superba (el o lauda ca fiind cel mai frumos loc in care poti locui in america), conservarea si prezentarea era desavarsita. Gradinile de langa chiar erau cultivate, am vazut si ceva oi (un copil tipic american a intrebat, vazand niste oi: “what are these things“; un altul, pus in fata lipsei unui sistem de aer conditionat si intrebat cum crede ca suportau caldura a zis: “oh, they would simply shut the door and turn on a fan” – desigur, in 1750). Prin gradini umblau actori, imbracati ca sclavi de acum 3 secole care raspundeau. In muzeul de la intrare rulau filme de 20 de minute realizate profesionist. Toata experienta vizitei, taxata generos cu $15 era deosebita si memorabila: aveau lucruri pentru cei mici si pentru cei mari (trebuie sa scriu mai mult despre muzee si turism).

- skyline drive: un fel de transfagarasan, dar inchis frumos intr-o rezervatie naturala (Shenandoah), cu taxa la intrare si marketat ca atare; foarte frumos, am vazut ursul si caprioare, parcari fara gunoaie si serpetine cu sosele perfecte;

- case model; ce este o casa model? o casa nou nouta, dintr-un complex de case asemanatoare, complet mobilata si in care poti intra fara problema, pentru a inspecta produsul si, eventual, a cumpara. Da… aici casele sunt bunuri de consum: le poti analiza, testa, pe gratis. Sunt expuse ca orice alt bun (desi unele dintre modele sunt deja vandute, proprietarii asteptand totusi ca tot complexul sa se vanda pentru a intra efectiv in posesia cladirii). Mi se pare deosebit. Ce m-a mai uimit, este usurinta cu care se discuta preturile: ok, asta costa X sute de mii de dolari, dar de fapt nu costa atat: costa rata pe care o vei plati pe luna. La fel si un BMW cu care am mers, nu era evaluat la pretul complet, ci la pretul lunar pentru leasing. Asta cred ca e o economie sanatoasa (desi criza a fost declansata probabil tocmai de aceste credite bazate pe promisiuni). Nu in ultimul rand, aici chiar se construieste: desi majoritatea sunt de lemn, imbracate decorativ cu_caramida, casele arata foarte bine; iar o casa noua, gata de a fi luata in primire, are aer conditionat, apa, curent electric (altfel spus, nu ca la noi).

- universitatea George Mason: ce pot sa zic, extraordinara. Tanara si in continua crestere, arata superb. Campusul are pe langa camine, facultati si sala de fitness, gradinita si un fel de mall cu de toate: cinema, biblioteca, magazine, tot ce ai avea nevoie in mod normal. Universitatea (si nu cred ca este singura) devine astfel un orasel, din care, ca student sau profesor, nu ai nevoie sa iesi :) + ca e in padure si e plin de verdeata. Poate cel mai fain lucru vazut in aceste 3 zile. Plus ca am cunoscut pe domnul profesor doctor academician Gheorghe Tecuci, care este si directorul departamentului de cercetare in domeniul inteligentei artificiale de la univ. GM, unde are o echipa bunicica de romani. Spun asta pentru a sustine miturile romanilor super inteligenti care fac istorie in strainatate.

- oraselul Clifton – in care locuiesc frumos, la tara, bogatasii; fiecare constructie trebuie sa aiba cel putin 5 acri de teren neconstruit de jur imprejur; multi au cai, exista hipodrom, terenuri de golf; padure si verdeata cat cuprinde (paranteza: urasc unitatile de masura de aici). Totusi, magazinul central, o ciudatenie, arata mai rau ca un magazin comunist de la noi (cu de toate, dar ingramadite si cu linoleum rupt si murdar pe jos); cliftonienii cumpara de acolo pentru a sustine “economia” locala. Mai sunt si alte mici magazinase de tot felul de nimicuri si suveniruri, conduse chiar de proprietarii caselor in care se gasesc. Totul e asa pitoresc :) . Ah, si pentru ca intre doua case distantele sunt asa mari, iar trotuarele lipsesc cu desavarsire, toata lumea detine o masina si un permis de conducere (aici poti conduce de la 15 ani – asistat). La gradinita, scoala, biserica, ajungi numai cu masina. Aici litrul de benzina (platita de fapt pe galon :| ), este undeva la 60 de centi, adica sub 2 RON – iar lor li se pare scump! obisnuiau sa ia galonul (3.5 l) cu 1$ !

Ce mi-a mai placut, au fost soselele si autostrazile: construite cu larghete, 3 benzi + cate una pentru viraj stanga in fiecare intersectie, cu semne imense, cu semafoare, semnalizari reflectorizante incastrate in sosea, politie, limitari de viteza la 45-55-60 mile, e o placere sa conduci aici. Ah, si toata lumea se uita ciudat la tine, cand zici ca ti se pare naturala o cutie manuala (cu stick). Desi platesc ceva in plus si sunt mai greu de intretinut, vasta majoritate a masinilor au cutie automata.

Nu uit sa adaug, pentru ca a fost ziua mea, am primit de la noii mei prieteni americani, Tyrus si Miruna, un gift card iTunes. Un alt lucru foarte popular aici, gift cardurile iti dau un credit pe care-l poti folosi la un anumit magazin. Foarte fain :)

Ok, am scris cam mult pentru azi, revin cu articole mai scurte ;) The land of freedom inca ma surprinde :)

PS: cred ca am uitat sa scriu despre Fairfax. Data viitoare :)

LE: uitasem George Mason




Quick update

Azi am descoperit (mersi Ioana), blogul unui alt naufragiat in state, tot Alex si el, aici (subscriu la parerea cu sticle mult prea mici).

Tot azi am reusit sa urc ceva poze pe Facebook, aici (daca n-ai cont, ar fi timpul sa-ti faci).

Promit sa revin cu un post despre mijloacele de transport in comun (sunt cateva lucruri de spus, azi am platit $4 din Rockville pana in DC :| ).

Funny fact of the week: peste tot (dar absolut peste tot) unde am vrut sa beau bere sau orice alta forma de alcool, mi s-a cerut ID-ul: minim 21 de ani, sau la plimbare. Acum nu pricep daca arat asa tanar, dar tot respectul pentru strictetea cu care se respecta legea (o chelnerita, uimita de permisul meu roz, dupa ce l-a studiat pe ambele parti, m-a intrebat chiar unde scrie data la care expira… probabil ii era teama ca-i prezint un document fals?).




USA: day 0, 1 and 2, 3

Scriu cu ceva mai multa intarziere decat doream si fara diacritice (nu mă pot obișnui cu maparea în genul xp de pe acest MacBook).

Deci am ajuns in Washington, dupa aproape noua ore de zbor din Viena. Arata cam vechi avionul, un Boeing 767-300, insa stewardesele au fost de treaba, iar mancarea multa si buna. Mai naspa ca am nimerit intr-un zbor cu multi copii mici, care urlau, bateau cu picioarele in scaune, aruncau cu mancarea si asa mai departe. N-am putut adormi decat o jumatate de ora. Am vazut 17 Again. Am facut scor record la Gabble Snake-ul de pe monitorul din scaunul din fata mea.

La aeroport odata ajunsi, dupa ce ne-a impartit in doua cete, nebuni si mise… err non-citizens, am stat la coada, si am lasat din nou amprente si promisiunea sa parasim la timp Statele Unite, am intrat fara alte verificari/comentarii. Am plecat apoi cu un Shuttle cab (care nu avea forma de racheta), dar ne-a dus pe o centura cu numai 6 benzi pe sens. Era plina, insa ultima banda avea inscriptia 2 OR HOV adica pentru masini cu cel putin 2 persoane. Incredibil, era libera si normal am depasit cu viteza maxima legala toate celelalte 5 benzi pline de masini cu un singur ocupant.

Tot legat de circulatie, semnele de circulatie aici sunt: 1. mari 2. bine amplasate 3. simple – aproape deloc cu simboluri sau folosind un cod al formei/culorii ca in Europa; aici pentru Obligatoriu la dreapta, chiar scrie MUST TURN RIGHT. Presupun ca soferii de aici chiar trebuie sa stie sa citeasca, deci nu voi vedea un New Pitesti sau ceva de genul. Masinile sunt mari si majoritar japoneze. Am vazut si ceva Chevrolet sau Volkswagen, BMW si un Ferrari – gri. Cea mai mica masina (pana acum), a fost o Toyota Auris (care desigur are alt nume aici).

Ajuns in judetul Montgomery, din statul Maryland, am fost placut surprins sa vad cartiere rezidentiale exact asa cum sunt infatisate in filme: cu gazon, garaj, masina, trotuar; vopsite in alb cu acoperis gri.

(To Be Continued, fug la film)

… a durat mai mult sa ajung din nou sa scriu. Filmul a fost Harry Potter si nu a fost deloc rau, mai ales ca s-a terminat pe la 1:30 si pe drum de la cinema spre casa, am vazut ce-i in centrul Rockville-ului in care locuiesc.

Ziua 1 a debutat cu vecina care s-a oferit sa-mi arate imprejurimile si care m-a dus cu masina la Lake Forest Mall un mall din apropiere, care avea o parcare imensa. Am aflat mai apoi ca parcarea nu e deloc imensa (exista altele de aceeasi dimensiune, dar pe 4-5 niveluri. In plus, de Craciunul trecut in acelasi loc a avut loc un incident armat … pornit de la cearta pe un loc de parcare. Mi-a placut ca la etajul cu fastfood, brandurile cunoscute si in Romania, precum MacDonalds sau KFC erau simple magazinase intre altele la fel sau mai mari – nici macar nu pareau populare :p. Pentru haine si incaltari, multe branduri locale care inca n-au ajuns in Europa… la fel de apreciate ca asazisele produse de brand de la noi. Mi-am luat  “conversi” la putin peste jumatatea pretului la care sunt comercializati la noi.

Dupa ce am ametit bine prin magazine, si m-am mai plimbat si printr-un records store (cat o magazie de lung, dar plangand dupa clientii care prefera onlineul sau nu vor sa dea $16 pe un cd), am tras concluzia ca mare nu e neaparat bine. Sunt atatea optiuni, modele, firme, magazine, incat poti ajunge sa uiti ce cauti doar analizand optiunile.

Seara am revenit in Gaithersburg pentru a vizita Costco… un fel de Metro, mult mai animat de toate culorile si imbacsit de produse multe la fel si ieftine. Vanzatorii si functionarii de orice fel publici au o amabilitate neprefacuta. Cel putin pana acum, n-am intalnit pe nimeni care sa incerce sa ma convinga sa cumpar ceva. In schimb, oriunde am intrat (chiar si in autobuz uneori), am fost intampinat cu Hello, howd’y do, how r u… etc.

Ziua 2: cea mai impresionanta pana in ziua 3. Am coborat in DC unde am luat un tur al orasului: pe langa Capitoliu, monumentul lui Lincoln, al lui Washington, cladirea FBI-ului (langa care m-am pozat) si multe alte locatii celebre de care auzisem, am ajuns si la cimitirul Arlington. Acest cimitir este locul unde America isi ingroapa eroii (din prezentarea lui) a fost cu adevarat impresionant. Dealuri intregi verzi inpanzite cu pietre funerare albe… aliniate asemanator cu pozitia de lupta… majoritatea egale si solemne asa. Am prins si schimbarea garzii de la monumentul eroului necunoscut (atentie: garda acolo, nu la mormantul lui Kennedy)… baietii aia (garda) aratau ca niste roboti de fabricatie germana: inalti, blonzi si cu miscari bine invatate.

Turul a fost fain si pentru ca l-am facut intr-un autobuz de lemn, cu o soferita care era si ghid si care mai si glumea pentru a face atmosfera cat mai placuta. Am terminat la Catedrala manturii

Am pus ochii pe multe locuri de vizitat in detaliu: pe strada cu Smithsonianul pe care-l stiam din Night at the Museum, sunt o groaza de alte muzee imense si toate cu intrarea libera. De ce? Deoarece cunoasterea trebuie sa fie libera. Thumbs up.

Ziua 3, adica azi, memorabila: am luat din nou autobuz metrou autobuz (rapid, nu ieftin, dar ok) si am ajuns in Georgetown. Caramizi cat vezi cu ochii, flori, liniste… curatenie (cand am calcat in DC, prima impresie: e atat de curat ca-ti vine sa te asezi pe jos; unii chiar luau brunch-ul la o margine de zid), flori… o zona veche si frumoasa. Am suit repede intr-un vaporas care ne-a dus pe Potomac in jos pana la Alexandria. Superb drumul, mai ales ca la fiecare 2-3 minute, mai trecea foarte aproape cate un avion care ateriza pe aeroportul national. In Alexandria, pe King street am mers cu autobuz gratuit si am admirat magazinele si cafenelele care mai de care mai faine. Am mancat la Two nineteen, foarte bine si cu un chelner simpatic din Maroc apoi am revenit la vasul ce ne-a inapoiat in Georgetown. Portul din Alexandria, ticsit de salupe si yachtulete, mai avea si vreo doi prestidigitatori care faceau atmosfera. Sper sa pot sustine povestirea cu poze in curand.

Ce n-am apucat sa spun, voi completa in articole viitoare.

Concluzia de pana acum: e o lume complet diferita de Europa, formata din natii diferite, dar care au reusit sa coexiste prin toleranta (?) si legi care se respecta.