Student la CS

Ce frumos s-a instalat Picasa prin Wine pe Ubuntu 7.10. Şi ce frumos funcţionează.
Un colaj cu avatarele acestei veri:

Căutam o formă simplă de a lucra în asamblare pe Linux, pentru PLAS (Programare în limbaj de Asamblare). La facultate folosim DEBUG din DOS, aşa că primul lucru pe care l-am încercat a fost un emulator de DOS – DosBox. Este frumos şi merge bine, dar nu conţine utilitarul DEBUG.
Mai caut.

Până atunci, m-am întors la vechile obiceiuri şi am dat peste acest joculeţ marca eu (Nokia Snake II), o copie fidelă rău a celui de pe fostul meu telefon, 3310, de acum unşpe (trei) catralioane de ani ). Enjoy!

LATER EDIT: am rezolvat cu DEBUG, l-am copiat ca atare de pe o distribuţie de Vista *\Windows\System32\debug.exe* într-un folder accesibil DosBox şi funcţionează foarte bine.

[1] http://icsel.xhost.ro/index.php?id=1
[2] http://dosbox.sourceforge.net/

Ye ye ye, ye ye ye, you’ve got my eyes! From last.fm.

Nu… titlul e doar vrăjeală, care să atragă privirea:P

Azi am participat alături de Mihai ș.a. la o parte din cea de a 7-a ediție a Internetics (internetul e mai viu ca niciodată). Cum de dimineață am avut curs de Elemente de Electronică Analogică (DCE I) – dureros, da – am ajuns la locație (hotel Novotel, Calea Victoriei), abia în jurul lui 11:30; la timp pentru a prinde a doua prezentare a lui Paul Dawson, Killer digital reading experiences. A urmat o pauză de o oră jumătate, timp suficient pentru a face față bufetului suedez pus la dispoziție. A urmat o prezentare a unei noi tehnologii Microsoft, Silverlight… și pe la 15:30, dl Hartmut Kozoc de la Tribal DDB Hamburg a vorbit foarte fain despre campaniile de publicitate virulente, studiind pe cazul Horst Schlammer & Volkswagen. Un fel de sendviș – fără conotație – între un englez cu accent deosebit de melodios, românul de la Moldova și neamțul de asemenea carismatic.

Am plecat încântat de acolo. Ce m-a impresionat, ca de obicei, a fost capacitatea oamenilor competenți de a vorbi în fața unui auditoriu, de a face cu adevărat o prezentare. Este un exercițiu pe care ai noștri ar trebui să-l ia mai serios în considerare (acum mă gândesc la prezentarea de acum 2 zile a Google din Politehnica, cât și la cea Microsoft de azi – deși și-a scuzat accentul moldovenesc, tipul de la microfon nu a reușit să mențină atenția auditoriului). Și calitatea materialelor a fost diferită (prezentarea lui Dawson a fost presărată cu sondaje funny, testate pe participanți, ca de exemplu faptul că 72% folosim mobilul ca alarmă, sau 73% pe post de ceas ș.a.m.d.) lucru ce s-a reflectat în comportamentul publicului (atenție, interactivitate).

Poate că greșesc, dar mereu compar felul în care vorbesc ai noștri, la televizor de exemplu, intervievați pe stradă și ai lor. Dai drumul pe Discovery, vezi un documentare pe o temă dată; vorbesc în fața camerei experți, cât și persoane care au legătură directă cu faptul relatat – un pompier de exemplu. Vorbește în fața camerei, dezinvolt, coerent, fără ezitări… . E poate și o problemă educațională. Mă gândesc că poate, în loc ca doisprezece ani de școală să învățăm puțină (de multe ori prea puțină) gramatică și în rest să ne ”dăm” critici literari, repetând aceleași studii pe aceleași opere ale acelorași autori…. . În loc de asta, la Română am putea învăța să comunicăm, să ne expunem clar gândurile, opinia. Să putem ține o prezentare de 2 ore fără ca publicul să se plictisească, ba din contră să-și dorească să nu se termine (mă întorc la spectacolul englezului și germanului de azi).

Părerea mea.

UPDATE: 1. am uitat să spun că am văzut pentru prima oară iPhone-ul Apple… care e super tare și 2. Andrei m-a luminat puțin, și românii știu să vorbească, dar uneori, la anumite evenimente nu sunt aleși oamenii cei mai potriviți să facă asta; nu contest profesionalismul lor în domeniu, dar pentru stand-up comedia unei prezentări, mai trebuie ceva.

Am din nou PC… yupeee \:D/!

S-a rezolvat după două săptămâni destul de nașpa. Vorba aia, appreciate the missing sau ceva de genul. Ce pot spune despre service-ul Depozitului… așa și-așa. După o săptămână mi se luase și am luat decizia să tot sun… poate îi obosesc și mi-l repară mai repede. Așa că am pornit un râzboi psihologic împotriva dșoarei telefoniste… aproximativ la aceeași oră 13-14, zilnic, aceeași convorbire:
- Bună ziua, sunt Nume Prenume, am lăsat un laptop în data de 15, a venit (la recepția lor)?
- Nu, v-am spus, când vine, vă sunăm noi să veniți să-l ridicați.
- Mulțumesc .
Până la urmă, am schimbat tonul, îl vreau înapoi, reparat nereparat, cum o fi, îl retrag din service și mi s-a răspuns cu numărul directorului service-ului… serviabil, m-a autentificat și mi-a spus că mă sună mai apoi; m-a sunat după un sfert de oră (vineri) luni puteți să-l ridicați, reparat. Și azi e luni, am fost și l-am luat. De bucurie i-am mai pus și un Gigaoctet de memorie RAM (asta pentru că am luat de la ei, iar 512 nu aveau pe stoc…).

Core Duo 1,6 GHz cu 1,5 G RAM, chiar se pretează la Vista Business (care mai e și complet legal, Genuine adică) de la MSDNAA (MSDN Academic Alliance – un program al Microsoft în Poli și cred că și în alte universități). Și zboară b-). M-a surprins plăcut că am reușit din două clickuri să instalez driverul pentru camera web veche de pe internet (singurul lucru care mă împiedica să abandonez XPul). Cum s-ar mai spune, Windows e mort, trăiască Windows! Rămân ubuntuist, dar din boot triad, devin numai dual: Vista BCD – GRUB.
UPDATE: pentru că /home/alex este pe partiția lui, ext3, am avut nevoie și de asta: Ext2 IFS Driver pentru acces la mp3 mele.

Și încă ceva, după update, Vista nu a mai vrut să dea un scor configurației *idiotstaff*. Google is my friend și s-a rezolvat aici: http://www.winhelponline.com/articles/152/1/ . Că veni vorba de Google, azi am asistat la o prezentare susținută de foști studenți ai CS în PUB, acum angajați/rezidenți la gigantul din California. Foarte frumos… m-am căpătuit chiar cu un headset alb, brănduit Google Talk .

Cam atât pentru acum.

Cum am rămas fără laptop pentru ceva timp, nu am mai avut acces la e-mail, IM etc. Primul lucru pe care îl văzui astă seară fu offline-ul (pardon, mesajul în mod deconectat) de la Vlad: here you go, fanboy: http://www.tipotheday.com/ubuntu-names-repository/ . Foarte tare şi am râs de m-am spart.

Lăsând gluma la o parte, Ubuntu sunt cei mai tari în materie de linux. Releaseuri regulate, suport şi forumuri de calitate, stabilitate, toate cele. Printre lucrurile care îmi mai plac la Ubuntu sunt denumirile versiunilor (moştenite, din câte am înţeles de la Debian) şi anume : Feisty Fawn, Edgy Eft, Dapper Drake[1]. Mai mult şi numerotarea este inteligentă, 7.10 se interpretează prin 7 -> 2007, 10 -> octombrie (data lansării).

Între timp, Ubuntu a lansat la apă ghibonul răutăcios, (Gutsy Gibbon[3]) pe care abia aştept să-l pun la muncă… dar nu prea am pe ce (o să relatez aici cum s-au comportat cei de la Depozitul de Calculatoare unde obiectul meu al muncii este în service – garanţie {a trecut deja o săptămână:-w}).

Cam atât deocamdată, mă duc să văd cam câte puncte aş fi putut câştiga la WoUSO în downtimeul curent.

[1] http://www.seopher.com/articles/ubuntu_naming_convention_a_z
[2] http://www.tipotheday.com/ubuntu-names-repository/
[3] http://releases.ubuntu.com/7.10/

Vineri, 05 octombrie. Aeroportul Băneasa. Ăăă… 30 de ani de activitate. “Naţionala de rock a României” cum a fost supranumită Iris, în concert aniversar.

Săptămână asta am făcut un drum de recunoaştere a zonei (căutând un Mini Prix în Băneasa, care de fapt era în Otopeni, sub un pod :-”), deci ştiu să ajung. Mai greu cu întorsul, Lucian spunea ceva de lipsa oricărui mijloc de transport (inclusiv taxi) la ora la care se termină… dar rămâne de văzut.

Până una alta, abia aştept 8->.

Mai mult:
http://www.last.fm/event/352054

UPDATE: am fost şi a fost superb. Mulţumiri merg către Andrei, care m-a adus cu maşina teafăr şi nevătămat acasă (l-am cam ameţit eu prin meandrele Pieţei Presei Libere?, 1 Maiului şi Căii Griviţei, dar s-a descurcat ca un şofer cumsecade ) )